Unul dintre cele mai mari lacuri din România, situat în zona de confluență a Prutului cu Dunărea, Lacul Brateș, cu o suprafață inițială de peste 7.000 de hectare și o adâncime de trei metri, este o importantă bază de pescuit și un important punct de atracție turistică din județul Galați.
În urmă cu o sută de ani, într-un cartier gălățean situat în apropierea Lacului Brateș exista o cherhana de primă stocare și sărare a peștelui și zeci de ghețării adânci, unde era asigurată gheața necesară pentru transportarea peștelui în căruțele cu coviltir, care plecau spre nordul orașului, după apusul soarelui, asigurând bunăstarea locuitorilor din zonă, a căror principală ocupație erau pescuitul și negoțul cu pește.
Proiectat ca polder (lac maritim prin îndiguire și drenare) Lacul Brateș este un lac de agrement și pescuit format prin secarea unor bălți în timpul regimului comunist, renumit în special pentru platică și șalău, dar și pentru caras, crap sau novac.
Supranumit „Balatonul României” acesta făcea parte din mica deltă a Prutului din zona de vărsare, ce înșira salba de lacuri și bălți de pe ambele maluri ale râului, începând de la Cârja (Vaslui) până spre Giurgiulești (Basarabia). În Brateș se vărsa râul Chineja. Zona a intrat în legendă pe vremea lui Petru Rareș, care înainte de a deveni domnitor al Moldovei, se ocupa cu pescuitul pe acest lac. Carele sale au aprovizionat cu pește atât Curtea Domnească de la Suceava, cât și cetățile Tighina, Cetatea Albă și Chilia. Legendele locului spun că Petru Rareș s-a îndrăgostit de o tătăroaică, iar de aici a rămas înșiruirea numelor localităților de la Brateș spre nord, care se constituie într-o declarație de dragoste: Tulucești, Tătarca, Frumusița.
În ipotezele privind geneza lacului se consideră că el este un fost golf marin desprins din Marea Tetys de frământările Munților Hercinici și de aluviunile danubiene. O altă variantă identifică Brateșul cu un fost liman al Prutului, rezultat prin colmatarea cu aluviuni a celor trei guri prin care râul se descărca în Dunăre. Numele său are legătură cu râul Prut, în vechime acesta numindu-se și Brutus.
Inițial, suprafața lacului era de 7.420 hectare luciu de apă, dar, în anul 1948 după o serie de lucrări agrotehnice, acesta a fost redusă la circa 2000 de hectare, mai puțin de o treime. Atunci, pe malul Brateșului a fost înființat Șantierul „Ana Pauker” al cărui scop era desecarea zonei pentru ca delta de la Galați să fie transformată în suprafață arabilă. O mare intervenție care a condus la reducerea suprafeței luciului Brateșului s-a desfășurat între anii 1947-1949, prin realizarea lucrărilor de izolare a lacului de lunca inundabilă și cursul râului Prut. Primul an de exploatare intensivă a fost 1969, iar lucrările de amenajare complexă s-au finalizat în anul 1971, delta devenind doar un teren arabil.
Timp de peste trei decenii, pe suprafața rămasă s-a făcut piscicultură, iar pe mal a fost construit un complex de agrement — Zona „Agrement Brateș” — și a fost amenajată o plajă, „bordată” cu pietre de râu, care în primii ani rivaliza cu cea din Eforie. Acestea au fost falimentate după anul 1989. Pe lângă cele peste 7.400 ha luciu de apă, Brateșul cuprindea și numeroase „unități acvatice naturale”: Babele, Butnaru, Dadova, Daduvel, Gauroaia, Liscanu, Nisipuri, Plutnița, Porcăroaia, Rotunda, Scărișoara, Strâmbele, Tinosul, Vizoiu.
După mulți ani în care a fost abandonat, devenind raiul braconierilor, Lacul Brateș a fost concesionat, în luna august 2008, pentru o perioadă de 49 de ani, societății Piscicola Brateș, pentru a se ocupa de repopularea cu „puiet de două veri” cu exploatarea comercială a fondului piscicol.
Pe malul stâng al lacului a fost amenajată și o plajă cu nisip, spații de cazare, restaurant cu terasă, spații de joacă pentru copii și locuri pentru grătar. Din punct de vedere peisagistic zona este de o frumusețe rară fiind o oază de liniște și relaxare.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.