Vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul actualului județ Galați atestă existența locuirii aici încă din neolitic, perioadă din care au fost scoase la iveală urme de așezări omenești.
Astfel, în așezările neolitice de la Tecuciul Nou, Brăhășești, Drăgușeni, Foltești, Stoicani ș.a. au fost descoperite unelte și arme din piatră (cuțite, dălți, vârfuri de săgeți și lănci), greutăți pentru războiul de țesut, vase de lut. În ceea ce privește ceramica, bine reprezentată pe teritoriul județului Galați este cea pictată tricrom aparținând culturii Cucuteni A, răspândită în întreaga zonă a Moldovei, Muntenia de nord-est și estul Transilvaniei.
Trecerea de la neolitic la epoca bronzului (sfârșitul mileniului III — începutul mileniului II î.Hr.) este marcată de așezarea descoperită la Foltești care a și dat numele unei culturi eneolitice. Depozite bogate de bronz, dovadă a practicării intense a metalurgiei bronzului, au fost descoperite la Ruptura-Foltești, Vânători, Șendreni, Fundeni, Poiana pe Siret ș.a. Epoca fierului (800 î.Hr. — secolele I-III) este bogat ilustrată de descoperirile arheologice din localitățile Poiana, Brăhășești, Braniștea, Negrilești, Brănești, Săseni, Schela, Suceveni ș.a.
Geto-dacii au lăsat bogate mărturii scoase la iveală în marea așezare Piroboridava, identificată pe teritoriul satului Poiana, important centru economic și strategic din secolele IV î.Hr.—I d.Hr., precum și în cetatea dacică de la Barboși (secolele I î.Hr.—I d. Hr.).
Cetatea de la Poiana a avut strânse legături cu lumea greacă și cea romană, atestate de cantitatea mare de monede și unelte descoperite aici. La Barboși au fost descoperite numeroase vestigii de cultură geto-dacă, romană și românească. Aici au fost identificate urmele unei așezări dacice fortificate (secolele I î.Hr. — I d.Hr.) în care s-au găsit vase grecești de import și un sanctuar asemănător cu cel descoperit în Munții Orăștiei. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită și incendiată de romani în timpul împăratului Traian, în primii ani ai secolului al II-lea d. Hr.
Cetatea a fost transformată într-un avanpost militar roman (un castellum/fortificație de proporții mai mici/, construit mai întâi din pământ, apoi întărit cu ziduri și turnuri de apărare din piatră) și în bază a flotei dunărene. În anul 171 d.Hr. romanii au construit lângă castellum un castru de piatră, cu scopul de a apăra granița de nord a limesului danubian, în care au staționat mai multe detașamente ale legiunilor romane (Legio V Macedonica, Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica ș.a.). Fortificația a fost menținută de Imperiul Roman (apoi Imperiul Romano-Bizantin) până în secolul al VI-lea d.Hr.
După retragerea armatelor și a administrației romane din Dacia (271/275), populația autohtonă și-a continuat viața și activitatea, în pofida vicisitudinilor create de trecerea popoarelor migratoare (în secolele III-VII) prin această zonă. Persistența și continuitatea de locuire este dovedită de descoperirile de la Stoicani (secolele VIII-IX), Șendreni (secolele X-XI) ș.a., precum și de un document (fragmentele unei scrisori aparținând unui comandant bizantin) în care se afirmă că în regiunea Dunării de Jos existau în secolul al X-lea circa 500 de sate. În secolul al XIII-lea, această zonă, împreună cu întreaga regiune de la gurile Dunării, forma unul dintre principalele areale ale comerțului pe care îl practicau negustorii genovezi. Totodată, monede bizantine descoperite atestă intensele legături ale românilor cu lumea bizantină până în secolul al XIII-lea.
După formarea statelor medievale Țara Românească și Moldova, în secolul al XIV-lea, numeroase localități din perimetrul actual al județului Galați au fost consemnate în documente interne sau în însemnările unor călători străini (Tecuci în 1434, Galați în 1445, Sârbi în 1437, Grozăvești în 1521, Poiana în 1522 etc.).
Documentele istorice precum și tradițiile orale amintesc lupta locuitorilor de aici purtate timp de secole împotriva tătarilor și turcilor.
Răzeșii de aici s-au alăturat și ei luptelor purtate de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) împotriva cotropitorilor străini. La 11 iunie 1574 la Roșcani s-a dat o crâncenă bătălie între oastea moldo-cazacă și oastea otomană, domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz (numit și Ioan Vodă cel Cumplit) fiind ucis de turci.
Așezarea județului la convergența Moldovei cu Dobrogea, Muntenia și Transilvania, precum și legăturile extrem de lesnicioase dintre acestea au determinat un permanent schimb de valori materiale și spirituale, purtători fiind, între alții, si păstorii transilvăneni care au practicat transhumanța.
Locuitorii acestui teritoriu situat la interferența imperiilor rus și otoman au avut de suferit mult de pe urma războaielor purtate între cele două imperii angajate în lupta pentru expansiune, în secolul al XVIII-lea.
Cu toate acestea, populația meleagurilor gălățene a avut o contribuție importantă la evenimentele marcante din istoria țării: a sprijinit acțiunile revoluționare de la 1848-1849 și actul Unirii Principatelor Române de la 1859, a participat la Războiul pentru Independență din 1877-1878 și la evenimentele care au marcat desăvârșirea statului național unitar român din 1918.
Numele a două personalități sunt legate, în epocă, de județul Galați: Alexandru Ioan Cuza, viitorul domn al Principatelor Unite, care a fost pârcălab de Galati, și Costache Negri, la al cărui Conac de la Mânjina (azi — comuna Costache Negri) au avut loc celebrele întâlniri ale unor personalități politice și culturale ale vremii care au discutat aici documentele programatice ale Revoluției de la 1848, punând totodată la cale realizarea unui mare ideal al românilor — Unirea Principatelor Române, realizată la 24 ianuarie 1859 prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Astfel, la Conacul de la Mânjina, Costache Negri i-a avut ca oaspeți pe bunul său prieten Alexandru Ioan Cuza, pe Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Alecu Russo ș.a.
Este de amintit și faptul că pe meleagurile gălățene s-a născut, la Târgu Bujor, Eremia Grigorescu (1863-1919), unul dintre cei mai mari generali ai Armatei Române, comandant al Armatei 1 (1917-1918) în Primul Război Mondial. Generalul Eremia Grigorescu a comandat Divizia 15 în bătălia de la Oituz, iar în iulie/august 1917 a condus grupul de armate care a oprit ofensiva germană la Mărășești. A rămas celebră deviza sa „Pe aici nu se trece!”, cu care și-a încurajat ostașii pe frontul de la Oituz.
În timpul Primului Război Mondial, la Nămoloasa au avut loc puternice lupte împotriva trupelor Puterilor Centrale pe linia de fortificații Focșani-Nămoloasa.
Județul Galați a fost înființat, în forma actuală, la 17 februarie 1968.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
