Municipiul Galați

Divertisment

În partea estică a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea, se află municipiul Galați, reședința administrativă a județului cu același nume.

Orașul, situat în sud-estul Câmpiei Covurluiului, în aval de confluența Siretului cu Dunărea și în amonte de vărsarea Dunării în Marea Neagră, se întinde pe trei terase succesive: Valea orașului, cu altitudini cuprinse între 5-7 m; nucleul orașului medieval, în prezent centrul orașului, cu altitudini între 20-25 m; orașul modern, cu altitudini ce depășesc 40 m. 

Străveche vatră de locuire, localitatea s-a dezvoltat, conform site-ului municipiului Galați, dintr-o așezare dacică ce exista, în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării, și care, în perioada războaielor pentru cucerirea Daciei, din 101-102 și 105-106, a cunoscut influența romană, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Bărboși. În timp, noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării (localizată în secolul al III-lea undeva la sud de locul actualei Biserici Precista) a fost distrusă de apele fluviului.

De-a lungul vremii, Galați a fost târg, punct de vamă și schelă unde erau încărcate mărfurile destinate Imperiului Otoman, din secolul al XVII-lea a fost piață însemnată în comerțul de tranzit, iar între anii 1837-1883, porto-franco.

În același timp, așezarea a fost un puternic centru meșteșugăresc, evoluând de la meșteșuguri simple la manufactură și la industria mecanică (de altfel, Galați este unul dintre primele orașe din Moldova în care s-a dezvoltat această industrie). 

Localitatea a fost pentru prima dată menționată documentar în anul 1445, la 23 septembrie, în uricul dat Mănăstirii Humorului de Ștefan Voevod, fiul lui Alexandru cel Bun. Importanța localității a sporit după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, Galați rămânând astfel singurul port al Moldovei cu rol important atât în comerțul intern, cât și în cel polono-turc.

În anul 1542, a fost inclus în raiaua Brăilei (ocupată de turci în 1540 și stăpânită până în 1829).

Din secolul al XVIII-lea, devine important centru portuar (Dimitrie Cantemir îl pomenește drept cel mai faimos târg de pe Dunăre). 

În cursul secolelor XVIII-XIX, așezarea a avut mult de suferit în urma pustiirilor turcești și tătărești, a războaielor ruso-turce purtate pe teritoriul Moldovei, precum și ca urmare a represiunii Eteriei Grecești.

În pofida distrugerilor suferite în urma asalturilor asupra așezării, pentru a întreține un comerț regulat cu Țările Române, marile puteri europene și-au deschis la Galați consulate și viceconsulate. Astfel, Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, la începutul secolului al XIX-lea, Franța și Anglia organizează viceconsulate, iar în 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858.

După înlăturarea monopolului turcesc asupra comerțului românesc în urma Păcii de la Adrianopol din 1829, când se asigură libertatea comerțului Principatelor Române cu alte state, și după dobândirea statutului de port comercial liber (porto-franco), în anul 1837, Galațiul a înregistrat o dezvoltare comercială și economică mult mai mare, ajungând, ca importanță, în 1841, al doilea oraș al Moldovei, după Iași (la 22 decembrie 1882, statutul de port liber a fost înlăturat). După războiul Crimeei din 1853-1856, devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării.

După Unirea Principatelor, orașul cunoaște o dezvoltare accelerată. În 1864, se înființează Arsenalul Marinei, iar în 1869 — Atelierele C.F.R.

În 1887, a început construcția docurilor din prefabricate, proiectate de inginerul Anghel Saligny.

În anul 1893, pe actualul amplasament al Șantierului Naval Galați, inginerul Gheorghe Fernic a ridicat primele ateliere de reparații navale, sub denumirea ”Uzinele de construcții mecanice și turnătorie de fier și bronz G. Fernic et. Comp”. Unitatea industrială ”Șantierul Naval G. Fernic et. Comp.” a fost înființată abia peste patru ani, în 1897. Pe lângă șantierul lui Fernic, datorită dezvoltării comerțului, în aceeași zonă au apărut și alte ateliere navale mai mici, docuri și alte dotări. Ulterior, acestea au fost asimilate, una câte una, de șantierul lui Fernic, constituindu-se, astfel, în timp șantierul naval de astăzi.

Grav afectat de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, orașul a cunoscut o nouă înflorire odată cu punerea în funcțiune, în anii ’60 a Combinatului Siderurgic, un gigant al oțelului, actualul ArcelorMittal Galați. 

Combinatul, situat în partea vestică a orașului, este cel mai mare producător de oțel din România. Din anul 1991 până în prezent, combinatul siderurgic din Galați a cunoscut mai multe denumiri: Sidex, Mittal Steel și acum Arcelor Mittal. 

Orașul Galați, care la recensământul din octombrie 2011, avea 249.432 locuitori, a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968 și din 26 aprilie 1994 este deținătorul unei Zone Libere, care continuă tradiția liberului comerț a orașului, a statutului de porto franco pe care l-a avut în perioada 1837-1882.

Astăzi, portul fluvio-maritim Galați este cel mai important centru românesc de industrie maritimă. Șantierul naval Damen, amplasat la malul Dunării, între oraș și Zona liberă Galați, ansamblează și repară nave de până la 65.000 tdw. 

Unul dintre cele mai importante noduri de trafic comercial al României, municipiul Galați este legat la principalele culoare de comunicare ale Europei și are acces la Canalul Rin-Main-Dunăre, ce asigură contactul între Marea Nordului și Marea Neagră.

Complexul portuar este alcătuit din Portul Docuri, Portul Bazinul Nou, Portul Comercial Vechi și Portul Mineralier (ROMPORTMET). 

În martie 2004, în imediata vecinătate a Zonei Libere Galați, a fost inaugurat Parcul de Software.

Turiștii care poposesc în Galați pot vizita aici Complexul Muzeal de Științele Naturii ”Răsvan Angheluță”; Muzeul de Istorie ”Paul Păltănea”; Muzeul de Artă Vizuală (1967). 

Printre obiectivele turistice ale orașului se mai regăsesc: Biserica-fortăreață ”Precista” (zidită în timpul domniei lui Vasile Lupu); Biserica ”Mavromol”; Biserica ”Intrarea în Biserică” — Vovidenia; Catedrala Arhiepiscopală; situl arheologic Tirighina-Bărboși.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *